Deşi se poate spune că şi Steve Jobs şi Dennis Ritchie sunt celebrităţi în domeniul generic al "calculatoarelor," au avut semnificaţii diametral opuse pentru oamenii care se află de-o parte şi de alta a chestiei numită "produs IT."
Primul a fost un manager extraordinar din punctul de vedere al clientului, fiindcă şi-a pus întotdeauna amprenta dincolo de pura funcţionalitate a produsului final: uşurinţă în utilizare, stil, marcă, unitate în idei. Dar (pare-se) era o persoană extrem de dificilă pentru oamenii care lucrau în echipa lui.
Celalalt a fost Hefaistos benevol pentru generaţii şi generaţii de programatori care, probabil, n-ar fi făcut treabă bună fără instrumentele create de el (şi pentru care-i sunt recunoscători), ori care chiar n-ar fi ajuns să fie programatori fără acele instrumente. Dar ce-i pasă clientului care utilizează produsul final despre cât de bune sunt sculele cu care a fost cioplit produsul X ori Y?
Iar cand compari numarul de clienţi care îl idolatrizeaza pe Steve Jobs cu numărul de programatori care se închină în faţa lui Dennis Ritchie... concluzia cred ca e evidentă.
(De multe ori când idolii personali nu sunt recunoscuţi de alţii, există impulsul de-a mânji idolii altora doar pentru a-i aduce "la nivel," ori mai jos, într-un fel de ritual reparatoriu faţă de Panteonul propriu. De când mi-am dat seama de asta—nu-i mult timp de-atunci—încerc să nu mai fac greşeala pomenită, care nu serveşte nimănui.)
@CST-link : astfel încât postul tău nu e doar exprimarea unui regret pentru dispariţia unor oameni de valoare ci e şi o declaraţie, printr-o elegantă omisiune. Am înţeles bine ? :-)
Azi am vazut asta.
RăspundeţiŞtergere@Madelin:
RăspundeţiŞtergere- - - -
Azi am vazut asta.
- - - -
:-)
Deşi se poate spune că şi Steve Jobs şi Dennis Ritchie sunt celebrităţi în domeniul generic al "calculatoarelor," au avut semnificaţii diametral opuse pentru oamenii care se află de-o parte şi de alta a chestiei numită "produs IT."
Primul a fost un manager extraordinar din punctul de vedere al clientului, fiindcă şi-a pus întotdeauna amprenta dincolo de pura funcţionalitate a produsului final: uşurinţă în utilizare, stil, marcă, unitate în idei. Dar (pare-se) era o persoană extrem de dificilă pentru oamenii care lucrau în echipa lui.
Celalalt a fost Hefaistos benevol pentru generaţii şi generaţii de programatori care, probabil, n-ar fi făcut treabă bună fără instrumentele create de el (şi pentru care-i sunt recunoscători), ori care chiar n-ar fi ajuns să fie programatori fără acele instrumente. Dar ce-i pasă clientului care utilizează produsul final despre cât de bune sunt sculele cu care a fost cioplit produsul X ori Y?
Iar cand compari numarul de clienţi care îl idolatrizeaza pe Steve Jobs cu numărul de programatori care se închină în faţa lui Dennis Ritchie... concluzia cred ca e evidentă.
(De multe ori când idolii personali nu sunt recunoscuţi de alţii, există impulsul de-a mânji idolii altora doar pentru a-i aduce "la nivel," ori mai jos, într-un fel de ritual reparatoriu faţă de Panteonul propriu. De când mi-am dat seama de asta—nu-i mult timp de-atunci—încerc să nu mai fac greşeala pomenită, care nu serveşte nimănui.)
@CST-link : astfel încât postul tău nu e doar exprimarea unui regret pentru dispariţia unor oameni de valoare ci e şi o declaraţie, printr-o elegantă omisiune. Am înţeles bine ? :-)
RăspundeţiŞtergere